Stă bine ascuns în pântecul tău şi, uneori, dacă nu ai niciun disconfort, înclini să uiţi că e acolo şi aştepţi cu nerăbdare să se împlinească cele nouă luni ca să-i vezi ochişorii.

Şi totuşi, în tot acest timp, el este cu tine: percepe orice schimbare, ascultă, visează lucruri pe care nu le vei afla niciodată... Am stat de vorbă cu o moaşă şi cu un psiholog, pentru a înţelege cum poţi să dezvolţi o relaţie specială cu bebeluşul tău încă dinainte de a se naşte.

Vocea mamei este inconfundabilă

Încă din luna a patra, auzul copilului este suficient de dezvoltat încât să perceapă zgomotele din jur, chiar dacă nu le diferenţiază. Una dintre experienţele despre care s-a dovedit că se întipăresc primele în memoria copilului este vocea mamei, singura pe care o poate auzi şi din interior, şi din exterior.


„Cu cât mama şi viitorul tată vorbesc mai mult cu bebeluşul în perioada de sarcină, cu atât el le va recunoaşte mai uşor vocile după naştere”, afirmă moaşa Vania Limban, de la Active Center. În afară de auz, şi simţul tactil al fătului se dezvoltă foarte repede.

De când începi să-i simţi mişcările, poţi să‑i răspunzi mângâindu-l uşor, prin fina apăsare a pântecului. Această tehnică se numeşte haptonomie şi este considerată o metodă eficientă prin care părinţii pot comunica cu cel mic, asigurându-l de iubirea lor încă de când se află în uter.

Puterea neştiută a poveştii

Poate ţi se pare uşor ciudat să citeşti cu glas tare când nu mai este nimeni în jur... Ei bine, din al doilea trimestru de sarcină, copilul este atent la toate zgomotele care ajung la el.