Farmecul traditiilor la nastere
Aparute in lumea satului romanesc, traditiile legate de moasa, nastere, nou-nascut reprezinta o punte mirifica intre trecut si prezent, la care de multe ori, ne intoarcem privirile, bucurandu-ne ca ele exista…
Ursitoarele 
Credinta in ursitoare, in puterea lor de a trasa soarta copilului, a fost foarte raspandita si inradacinata in sanul poporului roman, ea fiind mostenita de la romani. Erau trei asa-numite “zane”, care veneau in noptile fara sot – 3, 5, 7 – din prima saptamana de viata a copilului si ii meneau soarta. Se spune ca, in timpurile stravechi, aceste ursitoare erau vazute si auzite cum ursesc de moasele care stateau cu nou-nascutii si chiar de parintii copilului.
Din pacate, pentru ca moasele au destainuit acest secret, cu timpul ele si-au pierdut darul.
In Transilvania, traditia spunea ca moasa care ajuta la nasterea copilului, trebuia sa puna in camera acestuia, imediat dupa ce ajungea acasa, pe o panza alba noua: un “blid” cu faina de grau cernuta, sare, o paine, un banut si un caier de lana. Dupa trei zile si trei nopti, daca ursitoarele veneau, moasa si parintii copilului puteau vedea urma lasata de ursitoare pe faina.
In satele din Banat, Moldova si Tara Romaneasca, la trei zile dupa nasterea copilului, se intindea o masa mare, cu mancaruri alese: o paine, o gaina, vin si trei banuti, asa numita “cina a ursitoarelor”, existand credinta ca ele trebuiau sa fie bine ospatate si platite pentru a ursi o soarta buna copilului.
In Bucovina, moasa, cum se ingana ziua cu noaptea, punea in camera copilului “o lumina”, considerandu-se ca ursitoarele erau multumite când gaseau aceasta lumina si ii urseau copilului o soarta mai buna.
Botezul copilului
In Transilvania, Banat si Oltenia, rolul moasei la botez era foarte important. Ea ducea copilul la biserica si spunea “duc un pagan si voi aduce un crestin”, iar la intoarcere: “am dus un pagan si am adus un crestin”.
In Oltenia, traditia mergea mai departe, pentru ca moasa mergea în ziua de Sf. Vasile la casa copilului,cu un colac si un ban de argint, cadouri pentru copil si parinti, si cu colacul pus pe capul copilului. Il dadea de grinda, si-i ura sa creasca mare, sa fie sanatos si cuminte. Apoi moasa se aseza la masa si era ospatata cu toata cinstea.
Prima baie a copilului
In apa de la prima baie a copilului, traditia spune ca trebuie sa se puna:
Busuioc – ca sa fie atragator copilul (mai ales daca este fata),
Grau – ca sa fie cinstit,
Marar – ca sa fie placut ca mararul in bucate,
Menta si romanita – ca sa creasca usor si sa fie sanatos,
Maciulii de mac – ca sa doarma bine,
Seminte de canepa – ca sa creasca iute,
Pene – ca sa fie usor ca pana,
Apa sfintita – ca sa fie copilul curat ca aceasta,
Lapte dulce, oua - ca sa fie sanatos si plin ca oul care trebuie sa ramana intreg, Miere – ca sa fie dulce,
Bani de argint si bijuterii – ca sa aiba spor
Conform traditiei, dupa ce scotea banii din apa de baie a copilului, moasa se ducea si o punea la radacina unui mar sau par sanatos si curat, pentru a creste copilul frumos si sanatos ca pomul respectiv. Apoi moasa se aseza pe covata intoarsa si femeile o inconjurau de trei ori, dansand si chiuind. Dupa toate acestea, moasa trebuia sa sara peste covata, cantand si provocandu-le pe “nepoatele” (femeile care au nascut), care-si mai doreau copii, astfel: “Hai, sariti peste covata/S-aveti si voi cate-o fata/Dar sariti mai naltisor/S-aveti si cate-un fecior!”
Scaldatoarea “Nepoatei” (femeia care a nascut)
Era facuta de catre moasa in apa calda, in care se puneau diferite plante: marar, menta, galbenele. Dupa ce nepoata iesea din baie si se imbraca, ea era stropita de moasa cu apa sfintitã. “Nepoata” turna moasei apa sa se spele pe maini cu sapun si sa se stearga cu prosopul pe care i-l dadea dupa nastere, sau ii turna apa sfintita pe maini. Acest gest semnifica spalarea mainilor moasei de pacatele femeii care nascuse.
Masa moasei
In a treia zi de Boboteaza, in ziua de 8 ianuarie, moasa invita “nevestele” (femeile care nu au nascut) si “nepoatele” ei (femeile care au nascut), precum si pe preoteasa satului si da o masa. Ele aduceau cate un plocon moasei, care consta intr-un cos care continea: un colac, carne din porcul de Craciun sau o pasare, paine si o sticla de vin. In mijlocul mesei pregatita de moasã, statea un colac facut chiar de ea si o lumanare neaprinsa. Pe masa se mai puneau intr-o farfurie frunze de muscata pe care sta lipita cu miere o bucatica de hartie, care inseamna ca moasa trebuie sa fie placuta “nepoatelor” si “nevestelor” ca mierea de la flori, albinelor.
Se închina cate un pahar de rachiu si se servea cate o dulceata. Aprinzand lumanarea, moasa spunea “Tatal nostru” si tamaia toate persoanele invitate la masa. Apoi se servea masa si dupa ce “nepoatele” si “nevestele” terminau de mancat friptura, se aduna bacsisul moasei de catre una din nepoate. Intr-o farfurie, ea punea un pahar cu vin, un picior de gasca sau alta pasare, o bucata de paine, sare, piper si ardei, si intinzand farfuria in mijlocul mesei, striga: “Sa fie moasa la primejdie iute ca ardeiul.” La sfarsit, moasa multumea pentru bacsisul primit, musca din piciorul de gasca, bea vinul si inchina in cinstea persoanelor prezente
Referinte: Nasterea a Romani – Studiu etnografic – Preot Fl. Marian
Haideti sa readucem in vietile noastre farmecul si mirificul traditiilor la nastere!!
