 Despre nasterea Mariei
Multe persoane mi-au spus ca daca vreau sa realizez lucruri importante in viata, trebuie sa fac compromisuri. Si daca vreau copii, trebuie sa indur, pentru ca nasterea este o trauma, o experienta ingrozitoare, mai ales la prima nastere, pentru ca asa e lasat femeii. Eu am decis ca asa nu vreau. Bineinteles ca mi s-a zis ca astea sunt pareri de adolescenta si mi le voi schimba pe masura ce am sa ma maturizez. Numai ca nu m-am maturizat nici dupa 30 de ani. Si bine am facut. Pentru ca asa am aflat ca se poate si altfel, cum vreau eu si cum este normal sa fie.
Despre cursurile doamnei Vania am aflat de la o prietena cu care nu mai vorbisem de patru ani si pe care am simtit dintr-o data impulsul sa o sun. Dar coincidentele nu sunt intimplatoare. Asa ca am ajuns la cursurile de pregatire pentru nastere cind eram in trimestrul doi de sarcnia, la Mothercare. Dupa prima sedinta unde m-am dus singura, foarte entuziasmata i-am propus sotului meu sa mearga si el sa vada despre ce e vorba. A avut retineri la inceput, pe principiul "eu ce sa fac acolo, ca doar tu nasti". Este insa un om intelept si are incredere in mine. S-a gindit ca daca eu sunt asa de incintata, trebuie sa fie ceva ce merita macar incercat. Dupa prima sedinta mi-a impartasit entuziasmul, asa ca in final am fost impreuna la toate cursurile de pregatire de la Mothercare, la cele de la Active Center si la cursurile de dans pentru gravide care se faceau atunci. Eu ma duceam mai devreme ca sa fac si o ora de aerobic pentru gravide, la care el a fost odata ca sa ne faca poze. Care a fost efectul? O imensa liniste interioara si o mare incredere in noi, in fortele noastre, in copilul nostru cu care am comunicat de cind era in burtica, in Vania, moasa care ne-a ajutat de la inceput pina la sfirsit, si mai ales convingerea ca nasterea poate, si trebuie sa fie, o experienta extraordinara, un miracol si o implinire totala.
Si asa a si fost. Am nascut perfect, in trei ore, fara nici o interventie, fara anestezie peridurala. Am coborit singura de pe masa de nastere si am mers pe picioarele mele in rezerva, si la 30 de minute mi-au adus-o pe Maria dornica sa faca cunostinta cu titica. In 10 minute, datorita si asistentei de garda, care ne-a ajutat sa transpunem in practica teoria, deja stiam sa alaptam. Desi eram pregatita psihologic sa nasc si singura, am avut noroc sa am alaturi toate persoanele importante pentru mine. Tati Dani a stat cu mine de la inceput pina la sfirsit, nu i s-a facut rau, n-a fugit, ba chiar s-a bucurat din plin de experienta, pentru ca era perfect pregatit pentru asta. Bucuria si emotia au fost imense si complete atunci cind am luat-o in brate pe Maria pentru prima data, impreuna, si ea a tacut si s-a uitat atenta la amindoi.
Doamna Vania era plecata din oras, era duminica dupa amiaza, dar a venit special pentru noi si am trecut impreuna ultima ora de travaliu. A fost grozav sa o avem alaturi, dupa ce ne invatase miscarile si respiratia, calmul ei concentrat ne-a dat curaj si incredere.
Doamna doctor Grigoriu a venit si ea special, nici ea nu era in garda, si de a doua zi intra in concediu, asa ca sincronizarea a fost perfecta.
Nu pot sa spun ca nu a fost durere, pentru ca a fost. Dar am stiut cum sa o domin si cum sa-i fac fata si mai ales nici o clipa nu mi-a fost frica. Am avut ocazia sa experimentez ceea ce ne spunea doamna Vania, ca Dumnezeu nu ne da sa facem ceva ce nu suntem in stare.
Cind povestim prietenelor si cunostintelor cit de extraordinar am nascut, majoritatea imi spun ca probabil suntem singurii parinti care au trecut printr-o experienta asa de buna. Ei bine nu, nu suntem singurii, pentru ca toti cei care au gasit la timp indrumarea doamnei Vania au avut parte de acelasi lucru, nastere nu neaparat foarte usoara, dar frumoasa si reusita si au ramas cu o experienta pozitiva.
In primul an de viata am dus-o apoi pe Maria, in fiecare saptamina, la cursurile de inot pentru bebelusi, tot la Active Center, si acum inoata fara aripioare si se scufunda fara nici o problema; de colac nici n-a auzit vreodata. A mers si a vorbit foarte devreme, de racit a racit prima data la 2 ani si 7 luni si i-a trecut in citeva zile, in continuare stie ce vrea, ne intelegem perfect in toate si nu ni se pare greu sa o crestem. Dar asta pentru ca relatia noastra a avut un start foarte bun.
Asa ca dragi parinti, vrem sa va spunem un singur lucru: se poate naste si altfel, frumos, pozitiv, cu demnitate, si doamna Vania stie cum.
Roxana, Maria si Daniel Susca
http://roxanadanimaria.blogspot.com/ |
