Alexandra Păcuraru: “Dacă în loc de cafeaua de dimineaţă am putea să luăm un shot de optimism, vieţile noastre ar fi cu totul diferite”

Alexandra Păcuraru este mamă a cinci copii, aşa cum se descrie chiar ea, deşi a născut doar patru dintre ei – toţi prin operaţii cezariană. Şi-a dorit dintotdeauna copii, îi adoră pe toţi cinci şi spune că atât ea, cât şi soţul ei, sunt dependenţi de pruncii lor. Mai ales că îi cresc singuri, fără ajutorul bunicilor sau a bonelor, aşa cum se întâmplă de obicei în familiile numeroase.

Î: Alexandra, prima operaţie cezariană a fost opţiunea ta sau a fost o intervenţie de urgenţă?

A.P: A fost necesară. Atunci când am rămas prima dată însărcinată, eram vegană de vreo 7 ani şi duceam lucrurile oarecum la extrem, prin urmare nici nu concepeam ideea de naştere prin cezariană. Cumva consideram că nu e natural ca un copil să vină aşa pe lume, că îi influenţez soarta dacă aleg să îl nasc altfel decât natural. Sigur, lucrurile s-au schimbat atunci când medicul mi-a spus că fiul meu era în pericol şi că trebuie să intervină de urgenţă. 

Î: Cât a durat recuperarea după cezariană?

A.P: Nu pot să răspund la întrebarea aceasta pentru că am rămas însărcinată foarte repede cu fetiţa noastră, deci nu am avut neaparat timp să mă recuperez. Iar a doua sarcină a fost una cu risc crescut, pentru că s-a format pe un hematom. Nimeni nu credea că sarcina va rezista. Norocul meu a fost că medicul curant, dr. Iosif Niculescu, nu a vrut să intervină şi să-mi facă chiuretaj. A spus că trebuie lăsat ca lucrurile să se rezolve natural, sub supraveghere, desigur. Doar că marea surpriză a fost că s-a eliminat hematomul, iar fetiţa mea s-a dovedit a fi o luptătoare. S-a născut sănătoasă şi frumoasă, aşa cum este şi astăzi – perfectă.

Î: Au mai urmat două sarcini şi două naşteri prin cezariană. Cum te-ai pregătit pentru toate cele 4 sarcini şi, deci, pentru toate naşterile?

A.P: Doctorul Iosif Niculescu mi-a recomandat să stau de vorbă cu o moaşă şi mi-a prezentat-o pe Vania.

Despre Vania mai auzisem şi de la prietenele mele şi am simţit că rezonez cu ea din prima clipă. Nu am mers la cursuri pentru că nu prea aveam timp şi nici acum nu am. Dar întotdeauna mi-am făcut timp să sun pentru consultanţă, iar ceea ce mi-a spus moaşa să fac pentru mine a fost literă de lege. Adică nu am cerut consultanţă doar de dragul de a o cere, ci am pus în practică toate sfaturile primite.

Dacă aş fi reuşit să nasc natural, sunt convinsă că Vania mi-ar fi făcut naşterea uşoară şi ar fi făcut din acea experienţă una minunată. Nu a fost să fie, dar tot Vania a fost cea care a reuşit să-mi înlăture frustrările şi procesele de conştiinţă atunci când a trebuit să fac cezariană.

Î: De ce procese de conştiinţă? De ce frustrări? Până la urmă era vorba despre o intervenţie de urgenţă…

A.P: Cumva noi femeile şi mamele, în general, punem o presiune prea mare pe noi. Pentru mine era de neconceput să nasc altfel decât natural, mai ales când ştiam atâtea femei care au născut fără probleme. Simţeam cumva că e vina mea că eu nu pot, că nu fac suficient, ulterior am simţit că cei din jurul meu cred că eu nu am încercat suficient şi că de-aia am eşuat… Era complet greşit, dar aşa simţeam. Acum, privind în urmă, cred că ar fi trebuit să fiu mai blândă cu mine.

Şi cred că trebuie, în general, să fim mai blânde cu noi, să nu ne fructificăm temerile… dimpotrivă: să le îndepărtăm cât putem şi să fim optimiste. Dacă în loc de cafeaua de dimineaţă am putea lua un shot de optimism, viaţa noastră ar arăta diferit.

Revenind… Vania este un om dedicat mamei şi pruncilor şi, faţă de alte moaşe pe care le-am cunoscut, nu este “extremistă”. Ea a fost lângă mine şi, deşi militează pentru naşterea naturală, atunci când a fost necesară intervenţia chirurgicală a ştiut să mă ghideze, să mă oprească din încăpăţânarea de a naşte natural… e important să ai lângă tine un astfel de profesionist. În plus, Vania e un om cald. Îmi place încrederea pe care mi-o dă, relaxarea pe care mi-o induce şi liniştea pe care mi-o transmite. Şi nu doar mie, ci şi soţului meu, pentru că Vania este şi prietena tăticilor.

Î: De ce spui că e şi prietena tăticilor?

A.P: Moaşa Vania se ocupă mai ales de gravide, mămici şi bebeluşi, dar indirect se ocupă şi de tătici. Tăticii sunt mai liniştiţi când partenerele şi pruncii lor sunt pe mâini bune, când gravida sau mama este relaxată, când bebeluşul doarme mai bine după masaj. Mai mult decât atât, Vania are grijă ca proaspetele mămici să nu neglijeze nici viaţa de cuplu, pentru că asta este tendinţa atunci când apare un bebe… doi, trei, patru. Dar Vania te readuce cu picioarele pe pământ şi te face să conştientizezi că, odată ce ai devenit mamă nu eşti mai puţin femeie, iar nevoile cuplului rămân aceleaşi. Eu am învăţat multe de la ea şi îi sunt recunoscătoare.