Guest post: Bucuria cursurilor prenatale – modulul "Birth Experience"

Mai nou, miercuri a devenit ziua mea preferată din săptămână. Abia aştept să merg la cursurile pentru pregătirea naşterii! Am nevoie de ele, de atmosfera caldă de acolo, de lucrurile interesante pe care ni le spune Vania, de interacţiunea cu celelalte cupluri, de sentimentul de linişte şi încredere cu care plec după fiecare şedinţă. De dată această l-am luat şi pe M. cu mine. De fapt, mai mult l-am târât, cu promisiunea solemnă că dacă nu se simte confortabil, nu îl mai rog/implor săvină. După ce iniţial a fost ezitant, cum de altfel mă şi aşteptam, l-am văzut destinzându-se treptat şi intrând în joc… de dragul meu, al lui bebe, al nostru, nu ştiu exact, cert este că pentru mine a fost tare confortabil să-l am alături.
M. vrea să asiste la naşterea lui Bebe 2, aşa cum a făcut şi în cazul primului nostru băieţel. În această situaţie, mă gândesc că n-ar strica să fie pregătit la nivel teoretic; sper să–şi amintească chiar mai multe decât mine atunci când va fi nevoie. Cu toate emoţiile de la naştere, probabil am să uit din cele învăţate la cursuri şi atunci e bine să ştiu că mă pot baza pe el. De altfel, multe cărţi recomandate gravidelor au subcapitole dedicate partenerilor (sau celor care însoţesc gravidă lanaştere) în care li se spune pas cu pas ce pot face şi cum ar trebui să reacţioneze pentru a-i uşura diversele etape ale travaliului. Degeaba eşti tu super pregătită: dacă nu vrei să treci singură prin tot, trebuie să îţi pregăteşti şi partenerul. Nu ştii cum reacţionează în sala de naşteri, unde fiecare moment e atât de intens, încât un partener care habar nu are cum stau lucrurile te poate încurca, mai mult decât să te ajute. Nu puţine au fost cazurile în care tăticii speriaţi au leşinat, iar bietele mame au trebuit să-i încurajeze şi pe ei, în vreme ce treceau printr-un travaliu solicitant. Dar femeile sunt mai puternice!;)
Să revenim la curs. În această a două şedinţa am vorbit despre tipurile de respiraţie care te ajută în diversele etape ale travaliului şi pentru că le-am asociat cu lucruri simple, pe care le ştim cu toţii (spre exemplu un vânt de primăvară) şi acţiuni concrete (ni s-au dat lumânări în care să suflăm), simt că mi s-au întipăritfoarte bine în minte. După curs, le-am repetat tot drumul spre casă… am ajuns să le visez şi noaptea, deci la capitolul “respiraţie” stau bine!
Abia aştept şedinţele următoare! Sinceră să fiu, cred că aş merge la cursuri zilnic, dacă s-ar ţine. Numai într-un curs despre sarcină, naştere şi bebe aş ţine-o! Maiales că Vania are grijă să ne reamintească mereu cât de puternice suntem, cum putem ţine durerea sub control şi cum avem toate şansele să naştem cu perineul intact. Ne mai spune şi de atâtea alte mămici care au reuşit înaintea noastră, ne aminteşte mereu de experienţele lor pozitive şi atunci ajungem să credem că asta va fi şipovestea noastră, a tuturor celor prezente la cursurile ei. O poveste a unei naşteri frumoase, pe care ne-o vom aminti cu drag toată viaţă şi care ne va ajuta săpornim cu dreptul în relaţia cu puiul nostru.
Revin pe această tema!
Sursă: www.ruxandraluca.ro