Contracțiile Braxton-Hicks

Contracţiile uterine Braxton-Hicks pot apărea încă din trimestrul doi de sarcină, dar cel mai adesea ele pot fi simţite începând din trimestrul trei de sarcină.
Denumirea lor a fost adoptată la sfârşitul secolului al XIX-lea, după numele doctorului englez John Braxton Hicks, care, studiind diferitele stadii ale sarcinii şi naşterii, a descoperit existenţa acestor contracţii uterine, pe care le-a descris că fiind “contracţii uterine atipice”, pentru că ele nu sunt dureroase.
Pe măsură ce femeia gravidă se apropie de naştere, ea poate simţi uterul că se contractă din timp în timp pentru 20- 40 de secunde sau chiar mai mult, ajungând că uneori contracţia să dureze şi până la 3-4 minute. Aceste contracţii precoce sunt contracţiile  Braxton-Hicks.
Contracţiile Braxton-Hicks nefiind dureroase, nu sunt de obicei neplăcute, de multe ori putând trece chiar neobservate. Se consideră că ele reprezintă metodă prin care uterul femeii gravide exersează şi se pregăteşte pentru travaliu şi naşterea propriu-zisă. Uneori, ele pot constitui un semn că travaliul se apropie, deoarece ajută la ştergerea colului uterin.
Contracţiile Braxton-Hicks nu pot fi confundate cu contracţiile uterine dureroase care se declanşează şi se menţin pe toată durata travaliului. Femeia gravidă le simte că pe o “întărire” a burticii (uterului), fără durere, doar cu senzaţia de disconfort.
Spre deosebire de contracțiile uterine dureroase din timpul travaliului care sunt ritmice şi cresc în intensitate, contracţiile Braxton-Hicks sunt neregulate că intensitate şi durată.
Contracţiile Braxton-Hicks sunt cauzate fie de mişcările active ale fătului care din trimestrul trei de sarcină devin din ce în ce mai puternice, fie de contractura şi alungirea fibrelor musculare uterine pe măsură ce sarcina evoluează şi fătul creşte din ce în ce mai mult. Alte cauze care determina apariţia contractiilor Braxton-Hicks sunt:
– activitatea sexuală
– deshidratarea
– vezica urinară plină
– atingerea burticii
Contracţiile Braxton-Hicks contribuie la tonifierea musculaturii uterine stimulând irigarea organelor genitale, dar şi la intensificarea circulaţiei sanguine placentare şi bună oxigenare a fătului.
Contracţiile Braxton-Hicks nu sunt periculoase, deoarece ele nu produc dilatarea colului uterin, dar pot contribui la înmuierea acestuia şi pregătirea lui pentru travaliu.
Contracţiile Braxton-Hicks se intensifică pe măsură ce o femeie însărcinată se apropie de termen, ajutând organismul ei să se pregătească pentru naştere.
În cazul apariţiei unor asemenea contracţii se recomandă:
– baie caldă
– hidratatre cu apă sau sucuri naturale
– adoptarea unei poziţii lejere de relaxare
– respiraţie profundă şi ritmică