Dana Istrate, prezentatoare Metropola TV: “Mi-am dorit dintotdeauna să nasc natural, fără anestezie, fără epiziotomie. Şi am reuşit. A contat foarte mult mindset-ul” 

31 august 2022
Dana Istrate, prezentatoare Metropola TV: “Mi-am dorit dintotdeauna să nasc natural, fără anestezie, fără epiziotomie. Şi am reuşit. A contat foarte mult mindset-ul” 

Dana Istrate a născut în plină stare de urgenţă a pandemiei COVID-19. A născut natural într-un spital de stat şi a revenit la serviciu atunci când copilul avea mai puţin de 4 luni. Dana crede că poţi să reuşeşti orice îţi propui, dacă îţi doreşti cu adevărat. Mindset-ul este cheia.

ÎNTREBARE: Cum a apărut sarcina? A fost programată sau a fost o surpriză?

Dana Istrate: A fost o surpriză pe principiul “copiii vin când vor ei să vină”. Bineînţeles că a fost o surpriză plăcută. A fost un copil dorit în subconştient de amandoi şi ştiu asta pentru că între noi s-a creat, fără niciun efort, o conexiune frumoasă, am simţit că amândoi putem intra în rolul de părinte. Iar bucuria a fost şi mai mare atunci când am aflat că va fi băiat, pentru că în familia mea sunt numai fete.

Î: Care au fost cele mai mari provocări cărora a trebuit să le faci faţă în timpul sarcinii?

D.I.: Eu m-am numărat printre femeile norocoase şi am avut o sarcină foarte uşoară. Nu am avut greţuri, ameţeli, am dansat până la final, nu mi-am schimbat stilul de viaţă deloc. E adevărat că m-am concentrat foarte mult să am o stare de bine pentru că orice simte mama simte şi fătul, iar eu am vrut ca puiul meu să fie liniştit şi fericit… să se scalde într-o mare de endorfine.

Î: Cine te-a ajutat să-ţi păstrezi această stare de bine?

D.I.: Dragoş, pentru că el este mai calm. Eu sunt mai agitată. El m-a ajutat mult să-mi păstrez echilibrul. În plus, eu m-am ferit să citesc şi să plec urechea la tot ce spuneau cei din jur. Nu am fost şi nu sunt în grupuri de mame pentru că am vrut să mă concentrez pe ce simt eu, nu pe ce au experimentat alţii. Pentru că suntem diferiţi. 

Am avut totuşi un moment de o mică panică pe 25 martie 2020 – eu am născut pe 23 aprilie 2020, adică în plină pandemie. De Bunavestire s-a dat anunţul că Filantropia, maternitatea unde eu am ales să nasc, urma să fie spital suport COVID. Sigur că mi-au trecut prin minte toate gândurile, apoi am decis să stau liniştită, să îmi păstrez calmul şi să văd dacă se va lua o decizie oficială în acest sens. Am zis că o să văd atunci ce o să fac şi bine am făcut, pentru că oficialii au revenit asupra deciziei.

Î: Cum te-ai pregătit pentru naştere?

D.I.:  Mi-am dorit dintotdeauna să nasc natural, fără anestezie, fără epiziotomie. Şi am reuşit. A contat foarte mult mindset-ul. M-am concentrat pe respiratie, relaxare, pe durere. Politica mea privind durerea este:  o vezi, o observi, o laşi să treacă. Am făcut meditaţie în perioada sarcinii şi sunt sigură că şi asta m-am ajutat. Eu oricum am o toleranţă mare la durere, iar în maternitate mi-au spus că nu se face epidurală, pentru că e stare de urgenţă. Dar mi-au spus că nu o să mă doară mai rău, că va fi doar mai intens, contracţiile vor fi mai frecvente. 

Aveau un gaz ilariant şi l-am folosit pe acela vreo jumătate de oră. Trebuie folosit înainte de contracţie. Te ajută moaşele acolo, dacă te laşi pe mâna lor, Eu sunt o susţinătoare a naşterii naturale. Consider că este mai bună şi pentru mamă, dar şi pentru făt, pentru că ei luptă împreună. Naşterea e o muncă de echipă mamă-copil. Iar această luptă a bebeluşului îl ajută mult şi la dezvoltarea musculaturii. Şi sunt multe alte beneficii. 

Î: Ce ai simţit atunci când ţi-ai văzut prima dată copilul?

D.I.: A fost cel mai frumos moment, mai ales că abia aşteptam să văd cum arată. Eram foarte curioasă, pentru că la ecografii şi-a ascuns chipul de fiecare dată. Mi l-au pus pe burtică şi aveam o senzaţie… parcă era un pui de căprioară: era umed, cald şi catifelat. Mă uitam la căpuţul lui perfect şi nu-mi venea să cred că a ieşit din mine, că viaţa asta a crescut în interiorul meu. El plângea şi se uita fix în ochii mei, chiar dacă ei nu văd bine când sunt aşa mici şi nu-mi venea să cred că nu avea nici 2 minute de viaţă şi el se uita la mine. A fost foarte intens!

Î: Cine te-a ajutat în primele zile/ săptămâni/ luni de la aducerea copilului acasă?

D.I.: Eu am născut în stare de urgenţă, pe 23 aprilie. Pe 15 mai s-a ridicat starea de urgenţă şi abia atunci am primit vizite. De atunci m-au ajutat părinții mei. Am avut noroc, chiar dacă am întâmpinat momente dificile.

Contează foarte mult ajutorul în momentele alea de adaptare. Ideea e să te adaptezi, să fii flexibilă, să conştientizezi că chiar dacă e greu, lucrurile astea trec. Şi da, odată cu apariţia unui bebeluş, lucrurile se complică, dar sunt frumoase. Şi ca să le vezi frumuseţea, trebuie doar să fii deschisă, să nu te împotriveşti şi să iei lucrurile aşa cum vin.

Î: Care a fost principala provocare cu un nou-născut în braţe?

D.I.: Eu m-am concentrat ca el să aibă un program: de somn, de mâncat şi a fost uşor de manageriat. A avut o perioadă însă de la 4 luni şi jumătate până la un an, când adormea foarte târziu… avea un somn de după-amiază târziu şi îşi împingea ora de somn destul de târziu în noapte. Era greu pentru că intervenea oboseala mea, iar eu niciodată nu am putut să dorm cu copilul la prânz.

Î: Când te-ai întors la serviciu? Ce vârstă avea copilul?

D.I.: Am început să lucrez când avea el 3 luni şi jumătate. Eu îmi propusesem să stau doi ani acasă cu copilul. Dar mi-a scris o prietenă care era producător la o altă televiziune că se deschide o televiziune nouă şi să vin să dau o probă. Am trimis nişte probe, m-au chemat să mai dau o probă, apoi mi-au făcut o ofertă. Nu ştiam ce să fac. Am făcut consiliu de familie, mama a spus că o să stea ea cu copilul… şi a început o perioadă lungă şi frumoasă din viaţa mea în care am jonglat cu jobul, cu copilul şi cu casa. Nu regret nimic. Asta o ţine pe o tânără mămică fericită şi ea ştie că poate să fie şi altceva în afară de a fi mămică. Având această experienţă, le sfătuiesc pe tinerele mămici să facă ceva ce le scoate din starea de “mămicie”. Să citescă, să croşeteze, să facă orice altceva în afară de a fi mamă. Chiar şi 30 de minute pe zi. E foarte important. 

Pe mine m-a ajutat mult întoarcerea la serviciu. În primele 3 luni cât am stat acasă mă gândeam că eu o să stau doi ani acasă şi o să am grijă de casă şi de copil. Te simţi izolat, pentru că îţi pierzi relaţiile, oamenii nu te mai caută. Propunerea a venit la ţanc.. Îi sunt recunoscătoare prietenei mele – Ana.

Î: Câte kilograme ai câştigat în timpul sarcinii şi cum ai reuşit să le dai jos? În cât timp?

D.I.: 12 kg am luat, 6 le-am lăsat maternitate. Apoi, în 3-4 luni am ajuns la greutatea mea normală. Eram fascinată de la o zi la alta când mă uitam în oglindă şi vedeam cum îşi revine corpul. Nu am făcut absolut nimic să slăbesc. Am alăptat, atât. Dar dacă nu aş fi slăbit, sigur că aş fi făcut ceva.

Î: Dacă ai fi acum însărcinată, ce ai face diferit faţă de ce ai făcut la prima sarcină?

D.I.: L-aş lăsa pe Dragoş să culce el copilul de la început. El a încercat să-l culce, dar plângea şi eu ştiam că mă cheamă pe mine. Mă gândeam că suferă, că se chinuie şi mă duceam eu să-l adorm. Aşa că Dragoş a renunţat, iar cel mic s-a învăţat să doarmă doar cu mine. A fost destul de dificil. 

Î: Ce sfat ai pentru mamele la început de drum?

D.I.: Nu te mai îngrijora! Lasă lucrurile să se întâmple pentru că tu faci ce e mai bine pentru copilul tău. El are nevoie de iubire, de grijă şi de protecţie. 

Nu e o dramă dacă nu reuşeşti să alăptezi! Pentru situaţiile astea s-a inventat formula! Ideea e să fie hrănit. 

Bazează-te pe intuiţia ta, pe ce îţi transmite copilul, ignoră sfaturile din jurul tău pentru că copilul tău este unic. 

Fiecare copil are propriul lui ritm! Nu îl compara cu alţi copii!

Ai grijă şi de tine ca femeie, nu intra foarte mult în rolul de mamă ca să nu îţi neglijezi celelalte roluri: de fiică, de soţie, de iubită, de parteneră, de profesionistă!

Fă lucrurile încet, nu pune presiune pe tine! Dacă într-o zi nu poţi să faci ceva – să găteşti, să faci mâncare, să speli – fă o pauză. O să le faci mai târziu. Dacă tu eşti bine mental e cel mai bine pentru tine şi pentru puiul tău!

 

Arhive



Netopia
Copyright © 2016 ACTIVE CENTER. Toate drepturile rezervate.
Visualwise studio
Vania Limban Întreabă moașa