Mom’s Roller Coaster

Gwenola Emilia Enciu

Psiholog

Cum te simți în acest moment? La această întrebare cele mai multe dintre noi își aleg răspunsul dintr-o paletă largă de răspunsuri posibile, căci emoțiile pe care le simțim aproape simultan sunt legate de creierul nostru feminin mulți-tasking și avem pentru fiecare lucru care ne preocupă câte o emoție aferentă. Fiind femei avem tendința naturală să simțim multe emoții diferite într-un timp scurt iar starea noastră interioară este de obicei fluctuantă. Este un dat al alcătuirii noastre și ne putem bucură că suntem atât de sensibile pentru că, nu-i așa, emoțiile schimbă lumea și o pun în mișcare! 

De ce apar sentimentele negative?

Uneori, însă, emoțiile se întorc împotriva noastră. Sau așa credem. Stările de tristețe devin depresii, îngrijorările se transformă în anxietate. Atunci când devenim mame simțim cum emoțiile se împletesc adesea într-un roller coaster nebun din care ne dorim să ieșim cât mai repede și întregi. Întregi la trup și la minte… Oare cine este „de vină”? De cele mai multe ori avem tendința să ne blamăm pe noi înșine pentru ceea ce se întâmplă și ne spunem că ar trebui să simțim „altfel”, că totul merge pe dos din cauza noastră. Cei din jur nu ne mai înțeleg pentru că devenim mult prea diferite față de cum am fost și cum am anticipat că vom fi odată cu venirea copilului pe lume. Neglijăm cauzele fiziologice care sunt de multe ori vinovatul tăcut al schimbărilor bruște în emoțiile pe care le resimțim. Haide să vedem împreună, pe scurt, ce se petrece în corpul nostru și de unde apar aceste misterioase fluctuații emoționale. Pe parcursul sarcinii este foarte firesc să apară un mix de sentimente legate de perioada prin care viitoarea mama trece. Sunt sentimente pozitive, că bucuria, entuziasmul, fericirea dar și sentimente negative că tristețea, îngrijorarea și iritabilitatea. Pentru viitoarele mame, dar nu numai, este esențial să știe că aceste sentimente apar că urmare a fluctuațiilor hormonale, și ele naturale. Când vine vorba despre sarcină și naștere, se promovează imaginea idealizată a femeii care își mângâie burtică și vorbește cu copilul ei și care transmite o senzație de calm. În realitate, nu toate femeile resimt calm și liniște pe toată durata sarcinii. Putem obține acest calm dacă lucrăm pentru asta și mai ales dacă suntem susținute. Corpul nostru în primul rând ne susține dar avem nevoie și de sprijinul celor apropiați (chiar dacă nu ne înțeleg).

Fluctuații de oxitocină și dopamină

Hormonul care declanșează sentimentul maternității se numește oxitocina. Oxitocina începe să crească în timpul sarcinii și ajunge la momentul maxim imediat după nașterea copilului. Acest hormon merge mâna în mâna cu dopamina, ambii hormoni fiind responsabili pentru starea de calm și seninătate pe care gravidele o resimt. Cei doi hormoni fac parte din categoria endorfinelor, dar mai sunt și alții care merg mâna în mâna cu oxitocina și anume estrogenul, progesteronul, prolactină și HCG (hormonul de sarcina sau gonadotropină corioncă umană). Un fapt mai puțin cunoscut, poate, este că și copilul produce prolactină în timpul vieții sale intrauternine. Metaforic, mi se pare că este că și când mama și copilul sunt o echipa și lucrează împreună pregătind etapă ulterioară a alăptării. Imediat după naștere, oxitocina și dopamină încep să scadă în corp în ritmuri diferite. Dintr-o dată mama nu mai beneficiază de această susținere binefăcătoare. Este și momentul în care apar schimbările majore de după sarcina, întrucât acea ființă mică și plăpândă care a intrat în viață noastră odată cu nașterea depinde în totalitate de noi și de acțiunile noastre. 

Mama resimte o responsabilitate enormă. La nivel emoțional mama și copilul se influențează reciproc, o stare de agitație a mamei accentuând agitația copilului și invers. O proaspătă mămică va fi de multe ori stresată și anxioasă. Apar atât de multe lucruri noi de făcut! Suntem obișnuite să fim organizate și să bifăm liste de treburi, dar de multe ori copilul ne face surprize. Apar tot felul de evenimente neașteptate, colici, orarul de somn dezordonat, emoții care se manifestă prin comportamente greu de înțeles. Întâmplările neprevăzute de peste zi și noapte sunt multe și, practic, îți dau toată organizarea peste cap. Mămica simte atunci că nu are control asupra situației și trăiește paradoxul că este responsabilă de copil dar totuși de multe ori nu mai știe ce să facă. Pierderea controlului este o stare care duce la creșterea incertitudinii, lucru greu tolerat de orice ființă umană, fie ea femeie sau bărbat. Ori, atunci când simțim că lucrurile sunt incerte, ce facem? Ne gândim că nu suntem în stare, devenim anxioase, stresate, disperate. Este o stare de amenințare căreia ii răspundem în modul clasic: luptă sau evadare, sau cum este mai cunoscut din limba engleză, fight or flight.

În condiții de amenințare corpul nostru secretă hormonii de stres care îl pregătesc pentru a face față amenințării, fie ea fizică ori mentală. Pentru creier este totuna dacă pericolul este real sau imaginar, iar situațiile incerte fac parte dintre cele periculoase. Astfel, dispoziția afectivă poate fi afectată în diverse moduri pe care le prezint aici pe scurt.

Baby blues

Reprezintă o stare emoțională negativă care este predominantă pe parcursul zilei. Această stare se manifestă prin accese de plâns, iritabilitate crescută, oboseală, senzația de a fi copleșită. Baby blues începe de regulă cam la 2-3 zile de la naștere, atunci când unii nivelul unora dintre hormoni scade (estrogen și progesteron) în timp ce iar alții cresc (cum ar fi prolactină) și ține cam 1-2 săptămâni. Aproximativ 80% dintre femei trec prin aceste stări după naștere. 

Depresie postpartum

Este o prelungire în timp a simptomelor de mai sus și / sau o creștere a intensității acestora. Mama începe să simtă că nu face nimic bine și uneori nu mai simte conexiunea cu copilul; se simte foarte tristă, fără speranța, simte că nu valorează nimic, că este singură și are accese de plâns. Apare o senzație de disperare care nu-i mai permite să ai grijă de copil sau de ea însăși. Uneori se simte anxioasă și poate avea atacuri de panică. Depresia postpartum afectează 10-15 femei din 100. În această situație este important ca mama să lase deoparte sentimentul de vină și gândul că nu este o mamă bună și trebuie să discute cu medicul. Printre posibilele tratamente se numără cel de substituție hormonala (un medicament denumit Zulresso), medicație antidepresivă și consiliere psihologică. 

Psihoză postpartum

Este o boală mentală rară, ce afectează 1 din 500 mame. Se manifestă prin stare puternică de agitație, incoerența la nivelul gândirii, îngrijorări marcante cu privire la siguranță copilului, insomnie, gânduri care nu au legătură cu realitatea. Nu există un moment bine stabilit de declanșare a bolii, începutul poate fi la câteva ore de naștere sau la câteva săptămâni. Mama trebuie să meargă de urgență la spital dacă cei din familie constată astfel de comportamente, deoarece este posibil să apară ideație suicidară și chiar viața copilului să fie pusă în pericol. 

Depresia poate apărea și la bărbați, atât la viitorii tătici cât și la proaspeții tati. Se manifestă diferit față de depresia postpartum a mamei și anume prin comportamente de îndepărtare față de familie, iritabilitate, lipsa implicării, îngrijorări marcante cu privire la siguranță finanaciara etc. Riscul de a trece printr-o astfel de depresie este mai mare dacă: tatăl a mai avut depresie înainte sau există în familia să biologică istoric de depresie, dacă se simte copleșit de responsabilitățile la muncă și de tată, probleme financiare, relații stresante cu familia, lipsa atenției, lipsa somnului, sentimentul că este exclus, etc. Există oare ceva ce se poate face? Că în cele mai multe situații, este mai bine să prevenim decât să tratăm. Consilierea psihologică, exercițiile de tip mindfulness, sportul, timpul alocat propriei persoane și, atunci când este necesar, medicația prescrisă de un psihiatru ne ajută să ne recuperăm. Este important să nu renunțăm la noi înșine și să nu uităm că, pentru a transmite o stare de bine trebuie să fim mai întâi de toate într-o formă bună și să iubim viață. A fi mama este, după cum se vede, o meserie complexă. Poate cea mai complexă, dar suntem echipate pentru a o face la cel mai înalt potențial. Să avem încredere în noi și să nu uităm să cerem ajutorul atunci când ne simțim copleșite.

Totul are o rezolvare. Curaj!

Foto: Sydney Sims / Unsplash