Ca moașă am practicat în Germania și în SUA și am susținut nașterea normală pe cale vaginală. Dar nu am fost niciodată extremista și întotdeauna am fost deschisă și către operația cezariană, atunci când situația o impunea, pentru sănătatea și siguranță mamei și copilului.
Iată mai jos punctate avantajele și dezavantajele legate de opțiunea pentru naștere prin operație cezariană, pe care orice gravidă ar trebuie să le ia în considerare și la care să reflecteze înainte de a lua decizia să nască în acest mod.
Avantaje
• Este un eveniment previzibil și programabil, în care se poate controla timpul, față de nașterea vaginală, care este imprevizibilă, neprogramabilă.
• Alegerea doctorului, și, eventual, și a anestezistului sau asistentei (în funcție de spital) poate fii posibilă, față de nașterea vaginală, care se face de obicei cu cine e de gardă.
• În cazul unei a 2-a sau a 3-a cezariene, se scoate cusătură veche și se face una nouă.
• Se evită complet durerile nașterii din timpul travaliului.
• Pentru anumite indicații medicale, este mai sigur pentru copil: bebe prea mare pentru o naștere vaginală, anumite anomalii anatomice datorită cărora nu poate fi născut vaginal, o poziție nefavorabilăpentru nașterea vaginală, lipsa acută de oxigen, gemeni în poziții diferite, diferite complicații ale placentei
• În anumite indicații medicale, este mai sigur pentru mamă: anumite boli ale mamei care nu îi permit nașterea vaginala, după un accident de mașină în care mama are o deformație osoasă la bazin, glaucom sever, eclampsie, incapacitatea de a împinge bebele după un travaliu foarte lung.
Dezavantaje
• Durerile care apar după operație au o durată mai lungă decât la o naștere normala și se adminstrează medicamente anestezice mai puternice.
• Mama este imobilă și nu este capabilă de a avea grijă de bebe imediat după operație.
• Nu este tot timpul posibil să alăpteze imediat după operație.
• Modificările hormonale sunt mult mai abrupte, ceea ce, împreună cu separarea de bebe la naștere,poate duce la un risc mai ridicat de depresie postnatală.
• Pentru bebeluș trecerea este mult mai bruscă și adaptarea mai înceată la viața extrauterinăcomparativ cu nașterea normală pe cale vaginală, și, de aceea, există pentru unii bebeluși riscul de dificultăți respiratorii după cezariană.
• Posibil risc de Apgar mai scăzut la naștere și nevoia de a administra oxigen artificial și necesitatea de a lăsă bebelușul în incubator pentru încălzire.
• Bebelușul nu este expus microbilor normali din cadrul nașterii pe cale vaginală, ceea ce este nu benefic pentru sistemul imunitar.
• Risc mai crescut de infecție post operatorie.
• Se pierde mai mult singe la o naștere prin cezariană decât la una naturală pe cale vaginală, ceea ce face recuperarea să fie mai grea.
• Risc de a se forma țesut pe cicatricea din interior, care poate în cazuri expreme să duca la lipirea uterului de vezica urinară, mai ales după mai multe cezariene.
• Riscul de a tăia vezica urinară din greșeală.
• Riscul de placenta previa la următoarele sarcini.
• Riscul ulterior de sarcini ectopice (extrauterine).
• Riscuri asociate cu anestezia (generală, peridurală).
• Familia sau soțul trebuie să ajute mama mult mai mult după o cezariană.
• Este un număr maxim posibil de nașteri prin cezariană, după care riscul operației în sine devine mult prea mare și se recomandă a nu se mai face copii (după maximum 4 cezariene).
• Perioada de spitalizare este mai mare comparativ cu o naștere normală, incluzând și risc de infecție mai mare fiind expusă la microbii nosocomiali din spital.
• Gravida are nevoie de mai multe pregătiri medicale: branula intravenoasă, surplus de lichide intravenoase care pot duce la edeme, riscul unei posibile transfuzii de sânge, cateter urinar și riscul de infecție urinară, ciorapi de compresie anti-tromboză, mama se mișcă lent și dureros în perioada de recuperare.
Andreea Federspiel Oțelea
Hebamme în Germania (moașa independența)
RNC în SUA (asistenta medicală cu specialitatea în obstetrică clinică)